Copiii care provin din medii defavorizate – victime sigure ale abandonului școlar
Despre abandonul școlar se tot discută în România de câțiva ani buni de zile, iar statul și toate instituțiile aferente caută soluții prin care să stopeze acest fenomen, care pare că are proporții din ce în ce mai mari. În timp ce soluțiile de la Guvern nu par să dea roade, fie din cauza sistemului care oricum funcționează tărăgănat, fie din cauza faptului că soluțiile apar doar la nivel teoretic și nu se mai pun în aplicare, cei care au cu adevărat de suferit sunt copiii. În această stare continuă de letargie și involuție, cei mici pierd șansa de a avea o educație așa cum se cuvine.
Ori, știm deja cât de multe probleme apar din cauza faptului că unii dintre tinerii noștri nu au acces la educație. Viitorul sunt ei, iar dacă nu facem ceva acum pentru a stopa absenteismul și abandonul șansele către o societate cât mai dezvoltată scad semnificativ.
Abandonul școlar – cifrele unui fenomen din ce în ce mai prezent
La nivelul anului 2016, cifrele în ceea ce privește fenomenul mai sus menționat nu ne fac deloc cinste. La momentul respectiv, rata de abandon era de 18,5%, iar singurele două țări care ne depășeau erau Malta, cu un procent de 19,6% și Spania cu 19%. Aceste cifre ne poziționa atunci pe locul trei în printre țările din Uniunea Europeană, iar odată cu izbucnirea crizei sanitare, ne putem da seama că lucrurile s-au îndreptat către un deznodământ tragic. Astfel, anul trecut, mai bine de 32.000 de elevi înscriși la învățământul obligatoriu din țară, au renunțat la a mai finaliza studiile.
Care sunt cauzele principale ale abandonului la școlar?
Cauzele pentru care are loc acest fenomen au fost identificate și se încearcă de ani de zile acțiuni care să le atenueze, însă adesea, copiii care provin din medii defavorizat, din familii incomplete sau cei care au situații precare sunt cei predispuși la a renunța la educație.
Lipsa de empatie, de înțelegere, sprijinul sau acceptarea sunt doar câteva dintre celelalte elemente care contribuie la dezintegrarea acestor copii și la marginalizarea lor. De mult ori, vedem doar un copil care nu mai vine la școală, sau care lipsește foarte mult, însă ceea ce nu știm este că în spatele acestui gest este un suflet care poate își dorește să învețe, unul care vrea să trăiască drama părinților lui sau unul care pur și simplu nu mai găsește bucuria în nimic altceva.
Soluțiile pentru combaterea abandonului școlar
Deși ar putea părea greu să rezolvi o problemă atât de împământenită, acest lucru nu este imposibil, iar pentru asta există pe lângă eforturile statului o mulțime de ONG-uri care caută soluții prin care pot combate discriminarea, sărăcia și nepăsarea care duc la propagarea acestui fenomen.
La nivel concret, soluțiile se focusează pe rezolvarea problemelor materiale pe care familiile le întâmpină:
- Asigurarea hranei, a rechizitelor și a hainelor pentru cei mici, în cazul familiilor care nu au posibilități în acest sens;
- Asigurarea transportului elevilor – în zonele care dispun de infrastructură rutieră;
- Asigurarea cazării, în cazul în care discutăm despre adolescenții înscriși la o instituție de învățământ care dispune de un cămin;
- Integrarea în învățământul profesional a elevilor care nu sunt înscriși în sistemul educațional; – se urmărește ca elevii aflați în afara sistemului educațional să fie integrați în cadrul învățământului profesional pentru a-și putea continua studiile;
- Învățământul profesional dual, care are menirea de a reintegra din punct de vedere social tinerii care au vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, care au abandonat școala, care nu urmează un program de formare profesională, nu muncesc şi care au competenţe scăzute, prin formarea acestora în meserii;
- Asigurarea unui mediu în care cei mici pot trăi departe de stres, dezordine și ignoranță și se pot dezvolta armonios.
Deși toate aceste elemente despre care vorbim acum pot părea „problema” statului, multe dintre ele țin de schimbarea comportamentului nostru ca indivizi. De multe ori, simplul nostru ajutor poate fi un gest care să le readucă celor mici speranța, iar acum, mai mult ca niciodată, acest sentiment este unul de care avem nevoie.